NOVECENTO

“Era cu adevărat cel mai mare. Noi cântam muzică, la el era altceva. Ultima dată când l-am văzut era așezat pe o bombă. Pe bune. Era așezat pe o încărcătură de dinamită mare uite așa. O poveste lungă…”

Danny Boodmann T.D. Lemon Novecento.

Pianistul de geniu care, dincolo de bordul vasului Virginian, nu există. Dar muzica lui? (am spus muzica? “Te rog, Novecento, doar notele normale.”) Muzica lui nu există înainte de a începe să o cânte el și încetează să mai existe după ce termină. Dar, când o cântă, povestește acolo despre toate frumusețile unor lumi pe care nu le-a văzut cu ochii lui, ci doar citind oamenii și tot ce poartă în ei: locuri, zgomote, mirosuri, țara lor, povestea lor.

Novecento care nu va coborî vreodată de pe vasul transatlantic pe care s-a născut, va cânta doar “cu oceanul sub fund” și va avea o singură curiozitate legată de țărm: aceea de a vedea cum se simte oceanul de pe uscat.

Dacă ați citit piesa lui Baricco, este un motiv în plus să vedeți spectacolul. Dacă ați văzut filmul lui Tornatore, “The Legend of 1900”, este un motiv în plus să vedeți spectacolul. Dacă sunteți la fel de fermecați ca și noi de actorul Vlad Udrescu, este un motiv în plus să vedeți spectacolul. Dacă i-ați ascultat măcar o dată, la Green Hours, Festivalul de Jazz de la Sibiu, Jazz in Cave, Jazz at Bran Castle pe Ștefan Stoianovici sau pe Sergiu Bivol, este un motiv în plus să vedeți spectacolul.